mi-a fost dat sa invat ca oricat de mult mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese.
a ajuns sa-mi fie greu sa traiesc, fizic, sa exist, printre astfel de persoane pentru ca indiferenta lor ma lasa rece, ma sfasie, imi frange visele, sperantele, asteptarile, dorintele, sentimentele, cuvintele, imi cenzureaza pana la refuz fiinta. si, asa, devin un morman de ignoranta.
si-atunci nu mai ramane nimic sfant, pur, curat sau adevarat. nu conteaza daca ai vointa, un tel sau o pasiune pe care nu o poti explica in cuvinte pentru simplul motiv ca nu poate fi exprimata. o simti, e acolo, face parte din tine si niciodata nu te-ai intrebat "de ce?", nici macar nu stii cand a pornit totul, niciodata nu ai pus la indoiala ca iubesti la nebunie sa faci ACEL lucru, niciodata nu ti-ai dorit sa faci altceva.
si totusi, continui sa ma lupt cu morile de vand, cu valuri de indiferenta rece caci visul meu nu moare!
