Un zambet de sus

timpul nu se opreste nicio secunda, planeta nu si-a ratat nicio rotatie, soarele nu s-a oprit niciodata din a mai rasari ... Universul nu s-a oprit nicicand pentru durerea nimanui oricat de mare ar fi fost. si-mi pare rau. poate ca ar trebui cateodata sa se opreasca timpu'-n loc pentru oamenii aceia frumosi care se sting, pentru lacrimile unei mame care isi conduce fiul pe cel din urma drum, pentru oamenii aceia fericiti care iti zambesc sincer fara sa ceara nimic in schimb, pentru cei care pot oferi un strop de bunavointa intr-un ocean de indiferenta si egoism. poate, pentru o clipa, am putea sa ne oprim sa ne gandim la ei.


si-am cunoscut un copil extraordinar de frumos, de sincer, de naiv, pe care parea ca nu l-a atins lumea asta. care avea puterea de a zambi in permanenta, un zambet de copil, la fel de inocent, de curat, de frumos. de multe ori, recunosc, acel zambet reusea sa ma bage in sperieti pentru ca niciodata nu am inteles oamenii care sunt in permanenta fericiti, credeam ca e nebun si probabil ca era, un nebun frumos pe care eu, cu mintea mea ingusta, nu am reusit sa il inteleg ... ooo, si ce frumoasa era nebunia de care suferea. era un copil care parea ca greutatile vietii nu l-au atins desi doar el stia cel mai bine cat de cruda a fost viata cu el, parea ca rautatea si indiferenta care colcaie peste noi toti pe el nici macar nu il atinsesera ... cumva reusise sa se pastreze nepatat. era un copil nevinovat, putin ratacit ca mai noi toti la varsta asta, dar foarte muncitor si cu un suflet curat.
Un perfect strain care a reusit sa-mi ramana in suflet!




Odihneste-te in pace, Ionut! In noaptea asta timpul se opreste pentru tine iar eu, eu ma gandesc la tine si la zambetul tau!

timpul in secunde trece

o dunga argintie pe marea volatila,
imi vezi sufletul cum zboara?
si cum sarea  se usuca pe umerii cazuti
si m-acopera cu neau rece 
si uit cum timpul in secunde trece!
simt cum soarele ma usuca 
si timpul, nepasator, ma uita,
si raman vesnic pierduta-n mine si-n spuma alba
caci valurile ma spala de trecut si viitor,
de judecatile celor care se incrunta.
nu ma cunosti!
esti liber sa ma judeci
si sa m-arati cu degetul
si poti sa-mi spui cum vrei.
pot fi si inger si demon,
pot fi puritan si curva!
nu-i nimic, las marea sa ma spele cu fiecare val,
las soarele sa ma ierte cu fiecare raza,
si-o sa ma nasc din nou,
dar tu o sa ma vezi gresit, din nou!
sunt tot ce vreau sa fiu
si sunt fara regrete
si poti s-arunci cu pietre.
pot sa iti car ura si prejudecatile,
pot sa iti car indiferenta.
caci pot sa-ndur furtuni si ploi,
pot sa-ndur si cerul care cade.
asa, raman scaldata intr-o mare de indiferenta,
nu, nu vreau sa fiu aici!
prefer sa fiu acolo unde sufletu'-mi zboara,
acolo unde marea ma spala!
acolo unde cu fiecare rasarit pot sa ma nasc din nou
si cerul n-o sa ma judece
iar tu ramai un simplu muritor 
care se scalda-n propria-ai indiferenta rece
nu iti pasa ca timpul trece?
nu-ti pasa ca esti orb?
si unde-ai sa te-ascunzi cand o sa te ineci in regrete?
si cand cerul o sa se umple de indiferenta
am sa m-arunc in mare!

M-am reintors la nimic

m-am reintors la marea fluida de liniste in valurie careia m-am aruncat, m-am reintors la rasaritul absurd de frumos care in fiecare dimineata nu intarzie sa se nasca din marea sarata si rece, m-am reintors la zborul perscarusilor rasfatati de atata caldura, la nisipul fin in care picioarele mi se scufundau, la sunetul valurilor care se spargeau la mal.
m-am reintors la tot ce mi-era dor, la tot ce imi lipsea.
si-am gasit acolo si-o babuta vamaioata, usor senila, care spunea ca ea a fumat iarba timp de 30 de ani, what happens in vama stays in vama! de ce ti-ai mai dori vreodata in vegas? acolo m-am reintors la nimic printre multe pisici colorate: negre, portocali, gri, negru cu portocaliu, alb cu gri ( niciodata nu am vazut pisici atat de colorate). m-am reintors printre cateva sufletele fericite adunate in jurul primului bec ridicat vreodata in vama.
m-am reintors la luna sangerie, si ea bronzata, la cerul pistruiat cu mii de luminite.
m-am reintors la mine, la tot ce-am fost, la nemurire!
pe plaja plina de oameni straini si goi am fost doar un suflet uitat de timp. un suflet fericit! ...iar, de data asta, sufletul meu a ramas acolo!

sunt prea multe grade-n termometre

Orasul este sufocat de:
- caldura
- manele
- oameni inculti
- vitrine pline si buzunare goale
- farmacii, banci si biserici
- pensionari
- caini fara stapan
- oameni fara case
- oameni rai, egoisti si indiferenti
- betoane si gri
- gunoaie
- neanderthali care sparg seminte si beau bere la coltul blocului, care se cred "bossi" dar care nu pot face acordul intre subiect si predicat
- pustoaice care inainte de a sti ce inseamna dragostea fac sex si pustani prin care tropaie hormonii
- "barbati" care isi lovesc nevestele
- "domnisoare" sofisticate care se alcoolizeaza mai rau decat orice barbat
- masini la semafoare
- taxe
- televizoare
- absolventi someri
- gropi in asfalt si borduri proaspat pavate
- promisiuni nerespectate si minciuni
- afise stradale proaste
- lipsa acuta de respect
- shaormerii
- fotbal si fotbalisti
- cladiri inalte si cabluri
- chinezi si turci


concluzia: vreau la mare!

e tarziu sa fie prea devreme

ma fumeaza timpul
la fel cum fumeaza tigara vantul
si ma inconjoara un zgomot sangeriu
in abisul vesnic al diminetii
atunci cand se trezesc si ingerii la viata
asa am auzit!
si-aud brotacii cum canta-n lac
ce teama le e de singuratate
si urla cat mai tare
ti-e frica de singuratate?
si-mi maresc pasii pe smoala-ncinsa
si fug de umbrele din jur
c-aduc cu ele vise si secrete
patate de noroi si-ofilite.
si scrijelesc pe-o foaie-ngalbenita
e plina de regrete
si-mi sangereaza amintirea
patata de regrete.
nu sunt aici
si nici acolo
nu sunt nici azi
nu sunt nici maine
dar ce sa fac cu-acum?
s-a ratacit si el, saracu'
in pasi grabiti 
s-a impiedicat si a ramas in urma.
si vrei vise?
pai nu mai ai.
si-n pasii reci ai diminetii
incerci sa uiti de cine?
incerci sa uiti de tine!
incerci sa uiti cine esti
pe unde ai fost si ce-ai simtit
incerci sa uiti sa mai fii om
pe unde-ai mai umblat?
ti-a fugit sufletul?
el a ajuns in nirvana
tu unde ai ramas?
vrei raspunsuri?
atunci pune-ti intrebari!
vrei pace?
atunci incheie razboaiele purtate-n tine.
vrei un prieten?
incearca sa te cunosti.
vrei fericire?
Traieste ...

Paradoxul vremurilor noastre - Octavian Paler

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.

Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta

scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
ai.
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai. 

cuvintele nu-mi sunt de ajuns

În noaptea asta, iubitule, cuvintele m-au părăsit. au rămas doar sentimente!


Şi nu pot să îţi descriu cum se simte, pot doar să îţi arăt... de-ai fi lângă mine!


Mi-aş sprijini capul de umărul tău, ţi-aş săruta braţul, iar tu să-mi săruţi fruntea...


Să-mi spui din priviri tot ce în cuvinte nu încape. Să-mi descrii lumea ta şi universul nostru, să-ţi cunosc apăsările atunci când îţi este dor, să ştiu tot ce nu ai putea să îmi spui vreodată.


E noapte, e târziu, e deja mâine şi somnul nu mă ia şi nici dorul nu mă lasă.


Şi dacă dorm, probabil o să te visez,


Şi dacă te sărut, probabil o să mă trezesc...


Şi dacă nu veneam la tine? Şi dacă tu nu mă chemai?