simte cum neputinta te inconjoara si pune stapanire pe fiinta obosita ... sau e indiferenta?
indiferenta urla prin sufletul curat si totusi pervers, urla mai tare decat orice voce pe care ai putea s-o auzi vreodata. si e asa de bine ... nu imi pasa, nu imi permit luxul asta. nimic nu te doare, nimic nu te doboara ... esti de neinvins? esti nemuritor?
e o voce muta ce m-a eliberat de orice urma de trecut, prezent sau viitor!
urca pe culmile extazului si lasa-l sa te poarte departe ... in neant.
dulce delir iti iubesc aberatia absurdului pe care nu il inteleg dar care ma poarta in pantecele neintelesului. un neinteles placut, comod si primitor.
2 comentarii:
Si totusi, aberatiile astea si neintelesurile, au insemnatatea lor si iti permit sa te joci cu imaginatia cat de mult vrei, fara limite... Pace si dragoste!
da, ma elibereaza, tocmai de aceea iubesc aberatia atat de mult. iubesc defapt libertatea pe care mi-o ofera si din care nu trebuie sa inteleg nimic ... doar sa ma bucur de ea.
Trimiteți un comentariu