Aburi de vin fiert si scortisoara

Merg pe cararile aurite de toamna asta timpurie; timpurie si rece, trista si gri.


Merg prin fosnetul ei care mi se intinde la picioare si las sclipirile aurite sa se desprinda de asfaltul rece, sa se joace-n pasii grabiti, sa zboare, sa isi fluture culoarea vesela in jurul meu, sa graviteze in vazduhul plumbuit de norii grei.


Merg prin gerul egoist care ingheata tot in cale si-mi trezeste fiecare simt, imi amplifica fiecare gest, imi urmareste fiecare suflare si-o materializeaza in sute de cristale.


Merg prin patura neagra a-nserarii, sangeriul apus s-a stins si el de mult si doua - trei luminite licaresc anemic pe bleumarin-ul care-mi "atarna" deasupra capului gol, unde suvintele mi se zbat violent de fata. 


si ajung in pragul tau, acolo unde miroase-a cald, unde ma-mbat in aburi de vin fiert cu portocale inecate-n scortisoara exotica. acolo e cuibul meu invaluit in fum de tigara, acolo unde lumina-i calda, acolo perna mi-a pastrat urma fetei si cearceafurile-mi poarta inca parfumul trupului incalzit de tine!
Acolo ma nasc si-acolo as vrea sa mor, acolo visez, acolo te  iubesc, acolo plang, strang, sarut, izbesc ... acolo simt cum tot universul face parte din mine, acolo imi simt fiecare colt de suflet ca-mi apartine. in camaruta aia stramta si obscura in care miroase-a primavara.
asteapta-n pragul cu vopseaua decojita si peretii scorojiti de timp, asteapta-ma-n fiece seara atunci cand orizontul pare ca ia foc, asteapta-ma cu un sarut furat si-un zambet strengaresc .