Urasc iarna...mi-e frig,afara totu-i gri si posomorat si asa sunt si eu pentru ca vremea imi creeaza starea de spirit in mare parte.
Iarna-i totul alb sau gri,aproape negru(ce nuante odioase),copacii sunt goi,pe cer nici urma de vietati,nici pe pamant.Totul e gol iarna si intr-un oras ca Bucuresti iarna poti deveni emo sau deprimat foarte usor.
NU-mi place nici macar Craciunul,dar respect aceasta sarbatoare pentru ceea ce insemna,dar nu-mi place pentru in perioada asta toti suntem mai ipocriti decat de obicei.De ce?Pentru ca ne trebuie o zi pe an ca sa fim iertatori,iubitori,sa facem daruri,sa fim buni,sa ne gandim si la ceilalti inafara de noi,sa fim blanzi,sa mancam sarmale si cozonac,familiile sa se reunesca dupa certurile de peste an ...o zi pe an sa uitam de ignoranta noastra.Dar ma intreb cati dintre noi reusesc sa fie cu adevarat buni,chiar si pentru o zi?Prea putini, sunt convinsa!Dar hei,totul dureaza doar o zi dupa care ne putem intoarce la egoismul nostru care ne tine de cald acum iarna,cand totul ingheata,iar in vara ne va racori cand ne vom topi din cauza caniculei.
Chiar ne trebuie o zi ca sa devenim umani?Ne ajunge o zi ca sa ne ascultam inima si pe cei din jurul nostru?Doar o zi sa fim ceea ce suntem cu adevarat?
Eu cred ca nici macar o viata nu mi-ar ajunge sa imi ascult inima,sa ii observ pe cei din jurul meu,pe cei care sufera...
NU-mi place Craciunul pentru ca nu sunt ipocrita si nu-mi place iarna pentru ca totul e rece,gri si inghetat.
