luni, 30 mai 2011

aberatie, dulce delir!

urca pe culmile disperarii si bucura-te de dulcele amar al neputintei care iti urla prin fiecare por impregnat cu un miros vechi, stat, uitat de tine si cei care te cunosc.
simte cum neputinta te inconjoara si pune stapanire pe fiinta obosita ... sau e indiferenta?
indiferenta urla prin sufletul curat si totusi pervers, urla mai tare decat orice voce pe care ai putea s-o auzi vreodata. si e asa de bine ... nu imi pasa, nu imi permit luxul asta. nimic nu te doare, nimic nu te doboara ... esti de neinvins? esti nemuritor?
e o voce muta ce m-a eliberat de orice urma de trecut, prezent sau viitor!
urca pe culmile extazului si lasa-l sa te poarte departe ... in neant.
dulce delir iti iubesc aberatia absurdului pe care nu il inteleg dar care ma poarta in pantecele neintelesului. un neinteles placut, comod si primitor.