Ramasese singura,pe ganduri,caci nu putea sa se dezlege de trecut,simtea un nod in gat si cum lacrimile o izbesc violent.Stia ca trecutul nu il poate sterge,iar amintirile nu le poate uita,isi simtea sufletul greu...incarcat de atatea regrete si dorinte.se simtea singura si nu stia unde ii este locul,se simtea ratacita caci nimic nu o mai lega de lumea asta.nu mai apartinea nimanui si nimeni nu mai era al ei...stia ca nu va putea trece peste el,se va indragostii din nou si il va uita, dar niciodata nu va trece peste el.
Povestea lor se sfarsise cu mult timp in urma, ca mai toate povestile de dragoste... furtunos ,violent,ca o ploaie de vara.”Filmul” lor se terminase de mult dar amandoi au ramas captivi,mai mult sau mai putin,in acea perioada a vietii lor in care au simtit ca traiesc cu adevarat,in care s-au iubit cu adevarat,sincer,naiv,fara regrete...in care s-au mintit,certat,batut,plans,dezamagit.au ramas captivi in trecutul lor,au ramas cu amintirile pe care le „ruleaza” in fiecare seara inainte de culcare in mintea lor,fara sa stie ca se gandesc amandoi la aceelasi lucru,ca amandoi inca mai suspina cand isi amintesc ce fericiti si vii erau.Isi amintesc cum toata lumea era la picioarele lor dar nimic nu mai conta ,pentru ca ei erau impreuna si nimic nu ii putea despartii. Aveau impresia ca erau nemuritori si povestea lor nu o sa se termine niciodata pentru ca erau copii naivi .
Dar totul intr-un final a trebuit sa se termine ,iar in „filmul lor a rulat” genericul final,ei au fost singurii actori,iar regizorul a fost destinul.Ei au fost singurii spectatori pentru ca ei au fost cei care au stiut tot ce au simtit, ce au trait si in mintea lor va ramane intiparita pentru totdeauna prima poveste de dragoste pe care au trait-o.
Povestea lor se sfarsise cu mult timp in urma, ca mai toate povestile de dragoste... furtunos ,violent,ca o ploaie de vara.”Filmul” lor se terminase de mult dar amandoi au ramas captivi,mai mult sau mai putin,in acea perioada a vietii lor in care au simtit ca traiesc cu adevarat,in care s-au iubit cu adevarat,sincer,naiv,fara regrete...in care s-au mintit,certat,batut,plans,dezamagit.au ramas captivi in trecutul lor,au ramas cu amintirile pe care le „ruleaza” in fiecare seara inainte de culcare in mintea lor,fara sa stie ca se gandesc amandoi la aceelasi lucru,ca amandoi inca mai suspina cand isi amintesc ce fericiti si vii erau.Isi amintesc cum toata lumea era la picioarele lor dar nimic nu mai conta ,pentru ca ei erau impreuna si nimic nu ii putea despartii. Aveau impresia ca erau nemuritori si povestea lor nu o sa se termine niciodata pentru ca erau copii naivi .
Dar totul intr-un final a trebuit sa se termine ,iar in „filmul lor a rulat” genericul final,ei au fost singurii actori,iar regizorul a fost destinul.Ei au fost singurii spectatori pentru ca ei au fost cei care au stiut tot ce au simtit, ce au trait si in mintea lor va ramane intiparita pentru totdeauna prima poveste de dragoste pe care au trait-o.
2 comentarii:
Foarte frumos numit destinul ca fiind regizorul filmului, povestioara bine expusa
merci frumos :)
Trimiteți un comentariu