S-au uscat lacrimile de pe obrazul meu, amintirile s-au ascuns si ele intr-un sertar al amintirilor, am pierdut urma existentei care ma "sufoca" la fiecare pas... in concluzie am mers mai departe pe cararea timpului, am calcat pe urmele celor care au fost aici inaintea mea si au simtit ce am simtit si eu... si vor mai calca pe urmele mele cei ce vor simtii ce am simtit.
Pot numai sa ma intreb ...oare cate persoane plangeau in aceelasi timp cu mine, cati se iubeau in aceelasi timp cu mine, cati visau cand pe mine "ma calca" realitatea in picioare, cati minteau cand eu vroiam doar adevarul, cati plangeau cand eu zambeam, cati sperau cand eu imi pierdusem orice urma de optimism?
Acum alerg bezmetica pe strazile vietii, fara nicio tinta reala, fara sa am prea mult habar de ceea ce se intampla cu mine, de ceea ce imi doresc cu adevarat, de ceea ce simt, dar poate ca nu simt nimic.Nu vreau sa am o tinta si niciun scop, vreau doar sa traiesc, sa rad pana simt ca imi vor pleznii obrajii, sa flirtez, sa iubeasc...doar o zi, sa ma cert, sa plang, sa visez cu ochii deschisi,vreau sa simt fiecare fior al vietii ... vreau sa simt tot ce nu am simtit timp de patru ani, vreau sa vad tot ce nu puteam sa vad inainte... vreau sa fiu libera asa cum inainte nu puteam fi din cauza propriei naivitati.
Acum sunt libera de tine, de amintiri, de lacrimi, de noi, de ei ... sunt libera de tot ce ma lega de trecut.Acum sunt, in sfarsit, libera si se simte al naibi de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu