Simţire

Ne cenzuram fiecare gest sau cuvânt, gândul şi simţirea.
Ne pierdem în detalii, complexe şi fragmente ciobite de trecut.
Te-ascunzi de cine?

Uite, zâmbesc şi nu e doar o încordare a muşchilor, un gest reflex din politeţe. Sunt fericită!
Şi când te privesc, nu mă pierd nicio secundă, nu mă las absorbită de realitate. Opresc timpu'-n loc şi îţi fur orice grimasă, gest sau semn, le memorez cu vârful degetelor, le ştiu şi-atunci când nu mai e lumina.
Şi un sărut nu-i gest reflex, un semn automat de afecţiune. E simbioza perfectă a sufletelor noastre a căror contur s-a contopit într-unul.
Şi când mă ţii de mână? Doar nuiele ce se-mpletesc frumos în aceeaşi rădăcină, în ramurile vieţii.