Fragment de vis ...

Suflet cald tu imi stii toate dorurile, ochi plapanzi , voi stiti cum sa ma cititi dintr-o privire ... s-a asternut "cearceaful" de praf al anilor peste zambetele noastre naive de copile fragile ce cantau sub clar de luna, peste secretele, promisiunile si visele noastre, iar noi tot aici am ramas. Acum stam si depanam cu nostalgie fiecare moment in care cresteam una in ochii alteia, fiecare simtire noua care ne incerca sufletele plapande in adierile verilor petrecute acolo, departe de marele oras aglomerat de rautati. Acolo, in refugiul nostru, printre copacii care infloreau roz in fiecare primavara, unde cerul instelat ne "privea" in fiecare seara si mirosul ierbii ne invada plamanii, au inflorit sufletele noastre ca doua flori de cires.

Acolo visam la anii adolescentei care ni se pareau asa de interesanti caci eram in graba sa ne maturizam, acolo ne cocotam prin copaci visand ca suntem super eroi, acolo ne jucam de-a v-ati ascunselea dupa acel tei enorm care ne scalda in parfumul lui vara de vara, acolo stateam o zi intreaga urcate intr-un cires primavaratec si ne infruptam cu mult asteptatele fructe, acolo cantam, acolo ne certam ...acela era universul copilariei noastre in care nimic nu ne putea ranii, unde soarele ne scalda in lumina lui in fiecare zi. Acolo era locul nostru de poveste.

Acum, aproximativ 15 ani mai tarziu, stam umar langa umar si ne intrebam nedumerite unde s-au dus anii, caci totul s-a schimbat intr-o clipa si am ajuns acele adolescente rebele care visam sa fim, dar parca nu e atat de grozav pe cat ne imaginam sa fie. Acum suntem pierdute in vartejul vietii, una cu sufletul pustiit, cealalta cu sufletul prea incarcat, una rebela si cu capul in nori, cealalta tinzand spre echilibru. Suntem asa cum am fost, asa cum visam sa fim si suntem impreuna dupa atata amar de vreme ... nici macar 15 ani si distanta nu au reusit sa distruga ce s-a format in acel mic colt de Paradis al copilariei noastre.

Acum ne refugiem intr-un weekend, din cand in cand si visam un vis care totusi a fost mult prea real.

Ps: nu credeam ca voi ajunge sa imi doresc sa dau timpul inapoi sa fim din nou acolo, nu credeam ca o sa imi doresc sa mai fiu din nou copil si totusi imi lipseste atat de mult acea perioada a vietii noastre in care totul era clar si nepatat de incertitudini, lacrimi si promisiuni nerespectate.

Copilul vietii

"Ascunde-te in spatele zambetului larg, in spatelelor ochilor care oricum iti tradeaza tristetea, caci ochii sunt oglinda sufletelui, sterge-ti urma lacrimilor de pe obraji si spune ca totul este bine."

Asa se mintea ea in fiecare zi cand isi punea "masca" vietii si se avanta in tumultul orasului, printre robotii pe care ii detesta atat de mult, dar cu care incepea sa semene in fiecare zi. Era la fel ca si ei pentru ca ii lipsea stralucirea ochilor din vremurile de demult, ii lipsea zambetul din care radia fericirea ...

Construise in juru-i o mare fortareata, zidita din lacrimi si sperante spulberate, in care spera sa fie protejata, in care se retrasese de lume, de tot ce o putea ranii sau dezamagii, in care lumina soarelui si glasul dulce al fericirii nu puteau patrunde. Isi construise o lume a ei in care traia mai mult amortita, se "hranea" cu amintirile care ii faceau sufletul sa tresalte, traia cu amintirea unei minunate si inocente copilarii cu cer albastru si o prietenie care ramasese pe viata. Se "hranea" cu amintirile unei iubiri prea copilaroase si tumultoase care ii lasase sufletul cicatrizat si obrazul patat de prea multe lacrimi, dar care o facea sa zambeasca ori de cate ori se gandea la intensitatea cu care a trait fiecare urma de sentiment, fiecare bataie a inimii, fiecare fior de gelozie sau tristete si fiecare farama de dor.

Se ascundea in spatele mersului hotarat si a stilului vestimentar neconventional, al comportamentului putin dur si rebel, pentru a crea iluzia perfecta e unei persoane de nepatruns, hotarate ... era iluzia perfecta si prea putini stiau sau credeau ca stiu adevarul despre ea, despre cum gandeste si ce simte.

Era copilul vietii, era naiva si egoista, era copil si femeie, sfanta si pacatoasa, inger si demon, blanda si rea, totul si nimic ... era yin si yang.