Suflet cald tu imi stii toate dorurile, ochi plapanzi , voi stiti cum sa ma cititi dintr-o privire ... s-a asternut "cearceaful" de praf al anilor peste zambetele noastre naive de copile fragile ce cantau sub clar de luna, peste secretele, promisiunile si visele noastre, iar noi tot aici am ramas. Acum stam si depanam cu nostalgie fiecare moment in care cresteam una in ochii alteia, fiecare simtire noua care ne incerca sufletele plapande in adierile verilor petrecute acolo, departe de marele oras aglomerat de rautati. Acolo, in refugiul nostru, printre copacii care infloreau roz in fiecare primavara, unde cerul instelat ne "privea" in fiecare seara si mirosul ierbii ne invada plamanii, au inflorit sufletele noastre ca doua flori de cires.
Acolo visam la anii adolescentei care ni se pareau asa de interesanti caci eram in graba sa ne maturizam, acolo ne cocotam prin copaci visand ca suntem super eroi, acolo ne jucam de-a v-ati ascunselea dupa acel tei enorm care ne scalda in parfumul lui vara de vara, acolo stateam o zi intreaga urcate intr-un cires primavaratec si ne infruptam cu mult asteptatele fructe, acolo cantam, acolo ne certam ...acela era universul copilariei noastre in care nimic nu ne putea ranii, unde soarele ne scalda in lumina lui in fiecare zi. Acolo era locul nostru de poveste.
Acum, aproximativ 15 ani mai tarziu, stam umar langa umar si ne intrebam nedumerite unde s-au dus anii, caci totul s-a schimbat intr-o clipa si am ajuns acele adolescente rebele care visam sa fim, dar parca nu e atat de grozav pe cat ne imaginam sa fie. Acum suntem pierdute in vartejul vietii, una cu sufletul pustiit, cealalta cu sufletul prea incarcat, una rebela si cu capul in nori, cealalta tinzand spre echilibru. Suntem asa cum am fost, asa cum visam sa fim si suntem impreuna dupa atata amar de vreme ... nici macar 15 ani si distanta nu au reusit sa distruga ce s-a format in acel mic colt de Paradis al copilariei noastre.
Acum ne refugiem intr-un weekend, din cand in cand si visam un vis care totusi a fost mult prea real.
Ps: nu credeam ca voi ajunge sa imi doresc sa dau timpul inapoi sa fim din nou acolo, nu credeam ca o sa imi doresc sa mai fiu din nou copil si totusi imi lipseste atat de mult acea perioada a vietii noastre in care totul era clar si nepatat de incertitudini, lacrimi si promisiuni nerespectate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu