it's called life!

Ma intreb ce e mai rau, mai grav: sa fii un visator idealist care mai crede in toata lucrurile frumoase, in iubire, in adevar, in bine, in copilarie, in prietenii, in familie, in Craciun ... sau sa fii un pesimint realist care a realizat ca toate conceptele alea frumoase sunt overrated ?
ce e mai grav? sa ai multe asteptari, sa visezi mult, sa speri ca si tie ti se pot intampla lucruri bune sau sa renunti la tot, sa iei viata asa cum e si sa incerci sa ii supravietuiesti in fiecare zi cate putin?
mi s-a spus in ultimul timp ca sunt prea pesimista, prea dura, ca exagerez cu realismul meu, dar de ce sa visez cand realitatea ma "izbeste" in fiecare zi, de ce sa nu spun lucrurilor pe nume, de ce sa nu vad totul alb sau negru. probabil sunt atat de realista pentru nu imi plac jumatatile de masura, nu accept compromisurile, nu vreau un " nu stiu", decat un "da" sau "nu". probabil asta inseamna maturitate, poate stiu ce vreau de la viata si ce nu, poate imi cunosc limitele, stiu de unde plec si unde vreau sa ajung.
am renuntat la vise din copilarie si la optimism atunci cand am realizat ca nu ies toate asa cum vreau eu, oricat de mult mi-as dorii, oricat de mult as visa si indiferent daca sunt o persoana care merita acele lucruri sau nu. pur si simplu ... cateodata nu iese.
asa ca de ce sa imi pierd timpul visand cand sunt multe alte lucruri si persoane care au nevoie de atentia mea acum, nu vreau sa ma inchid intr-o lume imaginara pe care eu mi-o creez, o lume unde totul iese cum imi doaresc eu, doar ca mai tarziu sa ma loveasca realitatea in plex si sa-mi spuna: "trezeste-te ba ca nu e chiar asa. maturiseaza-te, uite-te putin in jurul tau si realizeaza ca nu e totul atat de roz pe cat visai. trezeste-te, du-te la munca, da o fuga si pe la facultate, invata, ia-ti examenele, du-te acasa si culca-te ca esti epuizata!"
asta-i realitatea mea, nu exista printi transformati in broaste raioase, nu exista castele peste pajisti de miere si lapte, nu exista printese si ponei, nu exista " ... si au trait fericiti pana la adanci batraneti"...
poate e trist, stiu, dar asta e realitatea, nu o reneg pentru ca este trista, nu incerc sa o "indulcesc" cu sperante care nu isi au rostul, nu ma mint c-o sa fie mai bine, dar nici nu ma deprim c-o sa fie mai rau pentru ca habar n-am ce-o sa se intample .

It’s a common belief that positive thinking leads to a happier healthier life. As children we are told to smile, be cheerful, and put on a happy face. As adults we are told to look on the bright side, to make lemonade, and see glasses as half full. Sometimes reality can get in the way of our ability to act the happy part though. Your hope can fail, boyfriends can cheat, friends can disappoint. It’s in these moments, when you just want to get real, drop the act, and be your true scared unhappy self.