Credeam ca daca nu vei mai fii totul o sa fie ok pentru mine...si in mare parte e ok,dar...Trecutul nu-mi da pace si nu ma iarta,aparent,desi nu am gresit cu nimic.
Credeam ca daca am sa merg mai departe trecutul meu nu o sa ma mai ajunga din urma si nu o sa ma bantuie.
Credeam ca daca am sa eliberez trecutul si el ma va elibera pe mine ...dar m-am inselat, aparent,iar acum am ramas "prizoniera" intre ceea ce am fost si ceea ce vreau sa fiu,intre ceea ce am simtit si ceea ce simt...intre vechi si nou.
Stiu ca trecutul nostru face parte din noi si deci ...o mica parte din tine traieste prin mine,ma intregeste cumva.Probabil ca acea partea e singura legatura care ma tine prinsa in trecutul nostru.Mi-ar placea sa pot sa o extirp pentru ca,rareori,simt cum se extinde in mine precum o tumoare si nu ma lasa sa traiesc,absoarbe toata viata si tot optimismul din mine si ma face sa ma gandesc ca poate,atunci era mai bine,dar imi revin si ma razgandesc.
Ma intreb ,oare tu cum ai ucis partea mea care traia prin tine?Caci sunt convinsa ca nu mai exista si ca tu esti acum "liber" de mine...poate esti mai puternic sau poate ai invatat sa traiesti cu ea in tine sau poate...partea mea din tine nu a existat si nu am reprezentat nimic.
Credeam ca o sa fie bine dar cateodata nu e...si ma intreb,oare cand o sa pot sa te numesc cu adevarat Trecut?
Un comentariu:
"sau poate...partea mea din tine nu a existat si nu am reprezentat nimic." Cred ca mai degraba asta.
Oare ne putem elibera reciproc de trecut?
Trimiteți un comentariu