duminică, 22 august 2010

Chaos, my chaos!

Am incercat sa inteleg ce simt, ce vreau si ce gandesc ... dar cum realitatea mea se schimba in fiecare zi, evident nu am ajuns la nicio concluzie. Nu, nu stiu ce vreau cu adevarat, doar banuiesc... nu, nu inteleg nimic din ceea ce ar trebuii, din ce se intampla in jurul meu sau cu mine. Sunt aruncata de prea mult timp intr-un haos cu care am ajuns de-a lungul timpului sa ma obisnuiesc, sa mi se para firesc ... fara haosul meu totul mi se pare un hoas. Fara temerile mele totul imi pare infricosator .
Am inceput sa traiesc si sa simt fiecare zi prin bataile inimii, prin freamatul gandurilor invalmasite ... prin zambete aruncate trecatorilor, prin bataia vantului.
Nu stiu ce imi doresc azi, nu voi stii nici maine, nu stiu ce iubesc astazi sau ce voi ura maine ... sunt pierduta intre anii adolescentei ... rebela, agitata, fara niciun loc de care sa apartin, pe care sa il pot numii "al meu", pierduta in tumultul agitatiei si forfotei, al gandurilor, fara planuri, vise sau sperante ... doar clipe.
Sunt pierduta printre persoanele din jurul meu care s-au atasat de mine, care simt ceva fata de mine, care au asteptari de la mine ... sa fiu eu cea care ii va purta pe aripile iubirii intr-o lume calma, roz si plina de siguranta, care au senzatia ca se pot baza pe mine, pe sentimentele mele si latura mea plina de afectiune .Nu, eu nu sunt asa sau nu mai sunt asa ... fiecare por al corpului meu tipa spre independenta si indiferenta: "nu, nu vreau sa ma suni in fiecare zi, nici mesaje de noapte buna nu vreau sa primesc, nu vreau sa-mi spui cat sunt de frumoasa, nu vreau sa ma tii de mana pe strada si nu, nu vreau sa ne vedem in fiecare zi. NU vreau sa stiu ca apartin cuiva, nu vreau sa depind de telefonul sau mesajul tau, de intalnirea cu tine, de "te iubesc"- ul tau, de parfumul tau, de sarutul tau" ... Nu vreau sa apartin, refuz sa depind de o silueta, de o umbra.
O data-n viata vreau sa fiu EGOISTA si sa apartin doar de propria-mi persoana, sa depind doar de mine, sa zambesc cand vreau, sa plang cand pot ...

Niciun comentariu: