o dunga argintie pe marea volatila,
imi vezi sufletul cum zboara?
si cum sarea se usuca pe umerii cazuti
si m-acopera cu neau rece
si uit cum timpul in secunde trece!
simt cum soarele ma usuca
si timpul, nepasator, ma uita,
si raman vesnic pierduta-n mine si-n spuma alba
caci valurile ma spala de trecut si viitor,
de judecatile celor care se incrunta.
nu ma cunosti!
esti liber sa ma judeci
si sa m-arati cu degetul
si poti sa-mi spui cum vrei.
pot fi si inger si demon,
pot fi puritan si curva!
nu-i nimic, las marea sa ma spele cu fiecare val,
las soarele sa ma ierte cu fiecare raza,
si-o sa ma nasc din nou,
dar tu o sa ma vezi gresit, din nou!
sunt tot ce vreau sa fiu
si sunt fara regrete
si poti s-arunci cu pietre.
pot sa iti car ura si prejudecatile,
pot sa iti car indiferenta.
caci pot sa-ndur furtuni si ploi,
pot sa-ndur si cerul care cade.
asa, raman scaldata intr-o mare de indiferenta,
nu, nu vreau sa fiu aici!
prefer sa fiu acolo unde sufletu'-mi zboara,
acolo unde marea ma spala!
acolo unde cu fiecare rasarit pot sa ma nasc din nou
si cerul n-o sa ma judece
iar tu ramai un simplu muritor
care se scalda-n propria-ai indiferenta rece
nu iti pasa ca timpul trece?
nu-ti pasa ca esti orb?
si unde-ai sa te-ascunzi cand o sa te ineci in regrete?
si cand cerul o sa se umple de indiferenta
am sa m-arunc in mare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu