Nu stiu ...

Ramasese singura,pe ganduri,caci nu putea sa se dezlege de trecut,simtea un nod in gat si cum lacrimile o izbesc violent.Stia ca trecutul nu il poate sterge,iar amintirile nu le poate uita,isi simtea sufletul greu...incarcat de atatea regrete si dorinte.se simtea singura si nu stia unde ii este locul,se simtea ratacita caci nimic nu o mai lega de lumea asta.nu mai apartinea nimanui si nimeni nu mai era al ei...stia ca nu va putea trece peste el,se va indragostii din nou si il va uita, dar niciodata nu va trece peste el.
Povestea lor se sfarsise cu mult timp in urma, ca mai toate povestile de dragoste... furtunos ,violent,ca o ploaie de vara.”Filmul” lor se terminase de mult dar amandoi au ramas captivi,mai mult sau mai putin,in acea perioada a vietii lor in care au simtit ca traiesc cu adevarat,in care s-au iubit cu adevarat,sincer,naiv,fara regrete...in care s-au mintit,certat,batut,plans,dezamagit.au ramas captivi in trecutul lor,au ramas cu amintirile pe care le „ruleaza” in fiecare seara inainte de culcare in mintea lor,fara sa stie ca se gandesc amandoi la aceelasi lucru,ca amandoi inca mai suspina cand isi amintesc ce fericiti si vii erau.Isi amintesc cum toata lumea era la picioarele lor dar nimic nu mai conta ,pentru ca ei erau impreuna si nimic nu ii putea despartii. Aveau impresia ca erau nemuritori si povestea lor nu o sa se termine niciodata pentru ca erau copii naivi .
Dar totul intr-un final a trebuit sa se termine ,iar in „filmul lor a rulat” genericul final,ei au fost singurii actori,iar regizorul a fost destinul.Ei au fost singurii spectatori pentru ca ei au fost cei care au stiut tot ce au simtit, ce au trait si in mintea lor va ramane intiparita pentru totdeauna prima poveste de dragoste pe care au trait-o.

I am sick...

Credeam ca daca nu vei mai fii totul o sa fie ok pentru mine...si in mare parte e ok,dar...Trecutul nu-mi da pace si nu ma iarta,aparent,desi nu am gresit cu nimic.

Credeam ca daca am sa merg mai departe trecutul meu nu o sa ma mai ajunga din urma si nu o sa ma bantuie.

Credeam ca daca am sa eliberez trecutul si el ma va elibera pe mine ...dar m-am inselat, aparent,iar acum am ramas "prizoniera" intre ceea ce am fost si ceea ce vreau sa fiu,intre ceea ce am simtit si ceea ce simt...intre vechi si nou.

Stiu ca trecutul nostru face parte din noi si deci ...o mica parte din tine traieste prin mine,ma intregeste cumva.Probabil ca acea partea e singura legatura care ma tine prinsa in trecutul nostru.Mi-ar placea sa pot sa o extirp pentru ca,rareori,simt cum se extinde in mine precum o tumoare si nu ma lasa sa traiesc,absoarbe toata viata si tot optimismul din mine si ma face sa ma gandesc ca poate,atunci era mai bine,dar imi revin si ma razgandesc.

Ma intreb ,oare tu cum ai ucis partea mea care traia prin tine?Caci sunt convinsa ca nu mai exista si ca tu esti acum "liber" de mine...poate esti mai puternic sau poate ai invatat sa traiesti cu ea in tine sau poate...partea mea din tine nu a existat si nu am reprezentat nimic.

Credeam ca o sa fie bine dar cateodata nu e...si ma intreb,oare cand o sa pot sa te numesc cu adevarat Trecut?

I love you 'till the end ...

I just want to see you
When you're all alone
I just want to catch you if I can
I just want to be there
When the morning light explodes
On your face it radiates
I can't escape
I love you 'till the end

I just want to tell you nothing
You don't want to hear
All I want is for you to say
Why don't you just take me
Where I've never been before
I know you want to hear me
Catch my breath
I love you 'till the end

I just want to be there
When we're caught in the rain
I just want to see you laugh not cry
I just want to feel you
When the night puts on it's cloak
I'm lost for words don't tell me
All I can say...
I love you 'till the end

Ne trebuie o revolutie morala!

Ma uit la televizor,ma uit pe strada...ma uit in jurul meu pentru ca imi place sa observ ceea ce se petrece in jurul meu fara sa intervin,sa schimb ceva sau sa alterez...doar privesc tot ce se intampla in jurul meu si tot ce vad este fals.
Traim intr-o lume de valori false,de credinte false,de mirosuri false,de culori false...unghii false,gene false,par fals,sani falsi,ochi falsi,fund fals,buze false,mancare de plastic...deci falsa,soarele a fost inlocuit cu „divinul” solar,in concluzie tot ceva fals,prieteni falsi,sentimente false,promisiuni false...si pot continua asa pana maine,caci am exemple!
Pe langa faptul ca tot a devenit fals,tot a devenit „cool”...m-am lovit in ultimul timp de prejudecata ca sunt cuminte,ceea ce in ziua de astazi „a fi cuminte” reprezinta un lucru negativ,”uncool”,demodat si cum mai vrei...deci in concluzie daca vrei sa fii „cool” trebuie sa fii rebel...
Ceea ce nu realizeaza multe persoane „cool” si „nefalse” este ca nimic nu mai e original si acest lucru ma sperie...toti incepem sa semanam intre noi tocmai pentru ca ne lasam ghidati de tot ce e fals si „cool” pentru ca asa dicteaza masa.Daca se poarta culoarea mov hai sa purtam toti culoarea asta sau daca se poarta geaca de piele hai sa purtam si noi ...sau daca e „cool” sa te imbeti sau te droghezi...normal,vreau sa fiu „cool”.Sau NU...nu vreau sa fac parte din turma si nu,nu vreau sa fiu ca alte 20 de persoane.nu vreau sa port aceeasi culoare ca si ele sau sa ma distrez ca si ele...eu vreau sa fiu eu,fara „chestii” false sau „cool”...asa cum sunt eu adica cuminte si deci „uncool”.Insa,cu adevarat trist e ca daca te distantezi putin de masa,daca esti putin mai diferit atunci esti catalogat,ignorat,exclus pentru ca nu esti indeajuns de „la moda” ceea ce ne readuce la discutia depre valori false.
Pentru acele persoane care se considera „cool” am un singur mesaj: puteti sa ma considerati cum vreti,puteti sa ma priviti cum va convine,un singur lucru ma deosebeste de voi...eu sunt EU,nu fac parte din turma,nu sunt „cool” si nici falsa...iar pentru cei care sunt ca si mine:ne trebuie o revolutie!:)

Love Sick

Nu prea stiu cum sa abordez acest „topic” dar incep:filme..”ce filme va plac?”sau ,intrebarea capcana:”ce filme romanesti va plac?”sau...”va plac filmele romanesti?”
In cazul in care esti inclinat sa imi dai un raspuns negativ,iti ofer o alternativa,una putin veche...trei ani sa fiu mai exacta.Vorbesc despre „Legaturi bolnavicoase”sau „Love sick” daca te atrage mai mult numele englezesc.
Un film contemporan,in cazul in care te-ai cam saturat de cele din perioada comunista,si sa nu ma inteleaga nimeni gresit,filmele din acea perioada sunt foarte bune ca valoare,actorii sunt adevaratele comori artistice ale acestei tari,iar astazi stiu ca e foarte greu sa faci un asemenea film,sa recreezi acea perioada ,dar nu v-ati cam saturat de aceeasi poveste pe care o stiu si eu chiar daca nu am prins vremurile alea...am auzit de atatea ori de comunism incat am impresia ca am trait atunci.Cei care au trait in acea perioada presupun ca nu mai vor sa auda de trecut ,nu vor sa isi mai reaminteasca de perioada de cenzura,dictatura sau cum vrei sa o mai numesti.Ar fi cazul ca tara asta sa treaca peste perioada aia,care a fost destul de dramatica sau dura dar trebuie sa evoluam si singura directie e spre viitor,ca asa „zice” logica,dar deja deviez de la subiect.Asadar filmul este contemporan si adolescentin,ecranizat dupa romanul Ceciliei Stefanescu de catre regizorul Tudor Giurgiu.
Povestea incepe cu doi frati Sandu (Tudor chirila)si Kiki(Maria Popistasu) care traiesc o “bolnava” ,ar spune unii,poveste de dragoste,ascunsa de ochii lumii.Dar povestea lor deviaza brusc atunci cand Kiki o cunoaste pe Alex(Ioana Barbu) ,colega ei de facultate venita din provincie pentru a “studia” la Bucuresti.In ciuda faptului ca cele doua fete erau total diferite ca stil de viata,Kiki fiind o rebela de Bucuresti,nascuta si crescuta aici,care ia viata in piept si stie foarte bine sa petreaca,iar Alex fata timida,cuminte si tocilara care a venit in marele oras ,de la tara ,pentru a studia,ele se imprietenesc foarte repede de pe coridoarele facultatii,devin in scurt timp vecine,Alex se muta in bloc cu kiki la o batrana bagacioasa si putin calica care ii era gazda.
Povestea fetelor incepe printr-o prietenie simpla:schimburi de secrete,de haine,nopti petrecute impreuna,dar se complica pe parcursul filmului cand Kiki realizeaza ca s-a indragostit de o tocilara si uita complet de fratele ei.
Acum nu am sa va povestesc tot filmul pentru ca atunci nu ar mai avea nici un rost sa il vedeti si oricum nu as putea sa povestesc toate amanuntele .Stiu doar ca mi-a placut foarte mult ,incat pot sa spun sincer si fara sa ezit ca e singurul film romanesc care imi place.
Acum nu stiu ce au spus critici de film despre el atunci cand a fost lansat dar stiu ca cei carora le-am povestit de acest film au fost dezgustati cand au auzit de o relatie frate-sora si mai tarziu fata-fata,dar acum ca legea relatiilor incestuoase a fost aprobata,probabil ca privesc cu alti ochi povestea filmului,sau poate nu.
Dincolo de pricipiile oamenilor asupra carora inca se mai reflecta perioada de acum 20 de ani,a caror minti le cred inguste,filmul are la baza o poveste ,iar povestea un sentiment.Asa cum muzica sau lirica,considerate a fi arte, au la baza un sentiment, si filmul se baseaza pe o traire care predomina ,fie ca e vorba de frica,dragoste sau ura.
Filmul despre care vorbesc se bazeaza pe dragoste ,doar ca ni se prezinta in forme putin mai abstracte,daca vrei,decat cele cu care ne-am obisnuit,pe care le stim,forme pe care nu suntem in masura sa le intelegem si deci sa le criticam sau sa le condamnam ca fiind bolnave sau malefice.
In incheiere iti recomand sa vezi “Legaturi bolnavicioase” chiar daca nu e un film de Hollywood,cu actori de pe Broadway,fara efecte special,doar cu o poveste extrem de interesanta si fascinanta care poate deschide multe minti,cu o coloana Sonora foarte tare,si fara prea multe rasturnari de situatie,simplu dar complicat prin relatiile actorilor. Si inca un detaliu care sa te atraga:nu are happy-end ca mai toate filmele de duzina de la tv.
Daca am fost convingatoare si ti-am trezit interesul ,deschide-ti repede odc-ul si treci la descarcat si dupa zi-mi si o parere…vizionare placuta!:)

Wishlist

As vrea sa pot sa ma zbat,as vrea sa arunc hartii pe jos,as vrea sa ma bat,as vrea sa pot sa urlu si sa plang in hohote,as vrea sa sparg,sa injur,sa alerg,as vrea sa pot sa acuz si sa judec si sa resping,as vrea sa stiu sa dispretuiesc,as vrea sa pot sa urasc...as vrea sa pot simti ura in locul sentimentului de compasiune.
As vrea sa pot si sa stiu sa mint cu zambetul pe buze,as vrea sa pot sa insel fara niciun fel de regret,as vrea sa fiu rea,egoista.
As vrea sa fumez si sa beau...as vrea macar o zi sa nu fiu ceea ce sunt,as vrea ca macar o zi sa privesc prin ochii celor care mi-au gresit si sa fiu ca ei.M-as simti mai bine?as fi mai fericita?nu stiu...dar stiu ca macar o zi as fi total opusul a ceea ce sunt acum,azi...
As vrea sa ma simt mai puternica,as vrea sa pot sa fiu indiferenta,as vrea sa pot spune "Ma doare-n cur de voi",as vrea sa ma razbun...as vrea sa pot sa ranesc.
As vrea ca macar o zi sa nu fiu eu!

Miss you!

This suck's...am atatea lucruri de spus,atatea idei,sentimente,dar...inghet(what's wrong with me?!).
Mi-e dor de tine si de zilele copilariei in care visam la adolescenta si acum ca am ajuns aici...nici nu mai stiu cine esti.Cumva ne-am indepartat una de alta si acum nu ne mai leaga nimic decat cei 15 ani de cand ne cunoastem...as vrea sa am curajul sa te sun si sa iti tip in telefon:"Mi-e dor de tineeeee!!!Am nevoie de tine cand ma simt doborata.De ce ai disparut asa cum au disparut si anii?"...dar ma resemnez si prefer sa scriu tot ce simt aici ...si sper ca tu sa nu vezi .
Mi-e dor de tine si de momentele in care credeam ca vom ramane bune prietene pana la sfarsit...si toata povestea asta ma face sa ma gandesc la o alta...mereu ne incredem intr-o persoana iubita,ea reprezinta tot pentru noi,credem ca va fi mereu langa noi no matter what...credem asta pana la proba contrarie cand ne luam teapa si gata...toata faza asta cu crezutul in cineva ,pe mine,in ultimul timp m-a cam epuizat,sincera sa fiu...ceea ce e cam naspa si demoralizator.
De ce trebuie sa fie mereu asa?Nu putem fi independenti ...si singuri?probabil ca nu...dar totusi,trebuie facut ceva...asa am sa patesc mereu?!....aberez
Ps:scriu aici pentru ca stiu ca nimeni nu citeste,dar se pare ca a citit cineva,din greseala probabil!

Fantoma mea...

Astazi sunt un copil si am sufletul ranit de umbrele tale,de fantomele tale ,care imi invadeaza spatiul,prezentul si ma arunca in trecutul tau murdar din care nu ma pot elibera ...chiar si tu esti o fantoma a trecutului meu caci altfel nu te mai pot vedea,nu te mai pot simti si nu-mi mai aparti.
Te-am pierdut in iuresul colectiv si din multime nu-mi semeni decat cu o fata anosta,plictisita,lipsita de orice urma de viata,lipsita de sclipire...de dragoste.Stiu ca esti gol in interior si "carcasa" ta se ofileste pe zi ce trece,pana si tu observi asta,in fiecare dimineata atunci cand te izbesti de imaginea din oglinda ,dar preferi sa ignori realitatea,preferi sa te lupti cu tine si sa te prefaci ca totul este in regula.
Ti-am pierdut dragostea si orice urma de sentiment prafuit de trecerea anilor...s-au pierdut in aglomeratia de regrete,minciuni,compromisuri,visuri,nervi si promisiuni nerespectate...
Ti-am pierdut ultimul sarut sau poate e "aruncat" intr-un colt al amintirilor,am pierdut pana si parfumul tau,am pierdut orice urma a existentei tale sau poate mintea mea a sters tot.Tot ce-a mai ramas este obisnuita fiintei de langa mine care imi amintea neincetat ca nu sunt singura.
Te-am pierdut pe tine si intr-un fel m-am regasit,mi-am strans sufletul faramitat in mii de cioburi de pe podea si am mers mai departe ...m-am amestecat in multime,acolo unde sper ca nu ai sa ma mai gasesti pentru ca prefer sa raman doar fantoma trecutului tau...