- Ei da, ce-ai facut?! ... si sa nu-mi spui ca n-ai facut nimic ca stii bine ca nu-i asa!
- Am facut doar ce-am simtit, atunci si acum ...
- Si, unde te-a adus asta? Unde te-a dus toata panica ta si toate temerile? Ce-ai realizat cu ele? Sigur, poate te-au facut mai inteleapta dar stii bine ca intelepciunea nu-ti tine de cald in noptile friguroase.
- Dar asa ma simt libera si fericita
- Esti fericita, sigur, asta iti repeti in fiecare seara inainte de culcare si e primul gand care-ti revine in minte atunci cand te trezesti, asta le spui si lor ca sa ii linistesti ... ca esti fericita. Ei bine, esti? Esti fericita cu adevarat???
- Pai ... cred ca da ...
- Daca erai fericita pana acum o simteai, nu credeai, daca erai pana acum fericita nu mai stateai in globul tau de cristal ci te aventurai in viata, daca erai fericita pana acum nu deveneai cinica si ironica si rece precum o piatra, nu te mai "hraneai" cu fericirea altora sau cu amintiri ... daca erai cu adevarat fericita pana acum plangeai si radeai in acelasi timp din cauza unui biet amarat care nu stie ce vrea de la viata, inloc sa plangi din cauza ta. Nu esti fericita, n-ai mai fost de mult, dar continui sa te amagasti asa spunandu-ti ca esti ok.
- Nu-i adevarat, sunt bine, acum sunt bine, intotdeuna am fost bine si o sa fiu bine.
- Nu a zis nimeni ca nu ai fi bine, am zis doar ca nu esti fericita ... bine nu-i de ajuns. Si sincer, e pacat, stii toata teoria, stii ce trebuie sa faci ... si totusi eziti, nu vrei sa revii la ce ai fost. te-ai inchis in tine si poate la inceput asta te-a speriat, dar pe parcurs ai observat ca ti-e bine asa, incepi sa te acomodezi cu singuratatea ta si cand n-ai mai putut nici asa ai inceput sa traiesti prin fericirea celor apropiati. Daca ei erau ferici, erai si tu ... traiai prin ei si inca traiesti asa. Ti se pare tie asta un mod de viata? Ce e mai grav este ca nimeni nu te poate ajuta, doar tu o poti face si pana acum ai refuzat sa te ajuti ... poate inca nu esti pregatita, poate ranile nu ti s-au vindecat complet, dar trebuie sa realizezi ca "prapastia" are un final si la un moment dat va trebuii sa faci fata lumii de care te-ai izolat complet ... si cu cat te adancesti mai mult acum cu atat mai greu o sa-ti fie atunci sa te ridici! Nu te mai teme, o viata ai, traieste-o, pentru ca daca nu o s-o traiesti tu, nu o va face nimeni pentru tine.
Nu astepta un Fat-Frumos pe-un cal alb care sa te duca intr-un castel, iesi din bula ta si mergi singura spre un castel, poate pe parcurs ai sa intalnesti vreun print sau poate un broscoi.
Renunta la bula ta si risca ... indragosteste-te aiurea, in tramvai, la facultate, pe strada, renunta la temerile tale copilaresti pentru ca toata lumea le are. Renunta la trecutul care te-a inchis in tine.
Sper sa reusesti sa-ti gasesti cu adevarat libertatea si fericirea in cea mai pura stare, sper sa gasesti puterea de-a mai iubii din nou si daca ai uitat cum e sa traiesti ... invata, invata ca si cum te-ai renascut.
Eu astept, eu voi fi in continurea aici, pana te vei salva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu