De multe ori m-am gandit la moarte, suna sinistru stiu, dar nu m-am gandit la modul sinucigas pentru ca mi se pare un renunt la viata, asa grea cum o fi, renunt in modul cel mai las posibil, iar eu nu sunt o lasa ... probabil sunt multe chestii dar stiu sigur ca nu sunt o lasa, nu renunt orice ar fi. Cum spuneam, de multe ori m-am gandit ca o sa mor, poate din cauza problemelor de sanatate, poate pentru ca ar putea da o masina peste mine, cine stie... ma fascineaza ideea asta pentru ca in fata mortii totul devine inutil, toate grijile de pana atunci, toate depresiile, toate greutatiile vietii se reduc la nimic. Toate par un fleac atunci cand stii ca in curand vei muri.
M-am gandit cum mi-as traii eu viata daca as afla ca mai am 0 luna sau jumate' de an si singura modalitate care mi se pare logica este sa traiesc. Intens, fara nicio remuscare, fara indoieli, fara regrete ... as sorbii fiecare picatura de viata pe care trupul meu o poarta pana n-ar mai ramane nimic, pana cand moartea n-ar mai avea ce sa ia, doar un corp, o bucata de carne rece, albita si tapana. poate gandesc morbid dar de ce sa nu fim realisti? nu suntem nemuritori! oricand pot muri, in fiecare secunda moare cineva pe glob ... oare in momentul asta cate persoane mor si de ce?
Ideea e ca murim oricat de bine ne-am prezerva, oricat de sanatos am manca, fara e-uri, fara tigari sau alcool sau droguri, oricat de mult sport am face, oricate medicamente am baga in noi, tot murim ... fie de o boala incurabila, fie calcati de o masina, de un infarct, fie omorati pentru un telefon mobil si cateva foi din portofel.
niciodata n-am inteles-o pe mama atunci cand imi spunea : "mananca fructe si legume, i-ati calciul, nu mai manca fast food, nu mai baga prostii in tine" , poate vorbea doar instinctul matern din ea, poate credea sau spera ca fiica ei sa fie nemuritoare, dar nu sunt... de ce? pentru ce? ma conserv ca intr-o bula? ca sa dea unu peste mine pe trecerea de pietoni in timp ce incerca sa isi schimbe postul de radio? sau pentru bolile pe care le pot mostenii de la bunicii mei? si avem in registrul de boli : alcoolism, cancer, diabet, boli de inima ... deci, pentru ce?
am vazut intr-un film o faza care mi s-a potrivit de minune: un tip si o tipa erau la un first date intr-un restaurant modest. tipul si-a comandat mancarea iar cand tipa a comandat a inceput cu desertul si apoi felul intai si doi. explicatia ei: desertul e cea mai asteptat parte a unei mese, de ce sa astepti atat ceva ce-ti doresti atat de mult? poate in timpul felului unu sau doi un asteroid loveste planeta si moare si nu apuca sa manance acel lucru pe care si-l dorea cel mai mult. e un scenariu putin tras de par, stiu, care sunt sansele sa loveasca un asteroid pamantul fara ca noi sa stim? putine, dar ideea este ca se poate intampla orice in timpul felului unu sau doi ...
prefer sa mor cu zambetul pe buze, nu vreau sa mor la 90 si nu stiu cati de ani chinuita intr-un spital sau eu mai stiu pe unde, unde pui ca ii mai chinui si pe cei dragi care au obligatia morala sa aiba grija de tine.
eu vreau sa mor stiind ca mor din cauza mea, din cauza greselillor mele, fara sa ma chinui eu sau pe cei la care tin. vreau sa mor stiind ca am mancat tot fast food-ul de pe planeta, vreau sa mor facand bungee jumping, sau cand sar cu parasuta, vreau sa mor pe un motor cu 200 si mult la ora.
nu-mi doresc sa mor, vreau sa imi traiesc viata, sa duc greutatile care-mi sunt scrise sa le duc, vreau sa vad si sa stiu tot ce se poate vedea si stii, dar nu vreau sa mor tintuita intr-un pat, condamnata de o soarta dura si incorecta sau de un sofer beat sau neatent. vreau sa mor din vina mea, nu a altora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu